x
Proiectul METROSEC România propune o reconfigurare radicală a mecanismului bugetar-fiscal. Aceasta presupune formarea şi alocarea resurselor fiscale pe doar două nivele - sector şi autoritate centrală, singurele nivele abilitate prin lege să instituie impozite - cu reţinerea veniturilor (cotelor rezervatare) direct la constituire. Judeţul, regiunea (Reţeaua Metropolitană) şi metropola pot realiza venituri proprii doar din gestionarea programelor de dezvoltare şi taxe proprii (contraechivalentul serviciilor administrative prestate). Judeţele şi metropolele pot beneficia şi de o alocaţie permanentă din partea bugetelor sectoarelor componente, proporţională cu funcţia de subsidiaritate asigurată în raport cu acestea.
Structura institutionala
Sub aspect organizaţional, sistemul fiscal este constituit pe două nivele de competenţă:
- la nivel central: Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF)
- la nivel local/sectorial: Administraţia Fiscală Teritorială (AFT)
ANAF îşi exercită competenţele la nivelul autorităţii centrale de stat (ca organism de specialitate în cadrul Ministerului Finanţelor), la nivel regional (prin 15 sucursalele regionale şi metropolitane) şi la nivel judeţean (prin 58 de oficii judeţene fără personalitate juridică).
AFT îşi exercită competenţele la nivel de sector (municipiu sau ţinut), ca organism de specialitate în cadrul celor 566 de primării generale. ATF preia atribuţiile actualelor administraţii ale finanţelor publice locale din cadrul celor 3.180 de primării de comune, oraşe şi municipii, respectiv, din cadrul primăriei generale a Capitalei.
Gestionarea resurselor fiscale si nefiscale
Resurse fiscale rezervate autoritatilor locale
Prin lege, se definesc ca venituri proprii ale sectoarelor (municipiilor sau ţinuturilor) următoarele categorii de venituri fiscale:
- impozitul pe proprietate (constituit din comasarea actualelor impozite pe terenuri, clădiri şi mijloace de transport şi completat cu prevederile de taxare a tranzacţiilor)
- 50% din impozitul pe venit şi profit (cu excepţia veniturilor obţinute de nerezidenţi şi reprezentanţe)
- 50% din impozitul pe valoarea adăugată (TVA)
Veniturile proprii ale sectoarelor se completează cu următoarele categorii de venituri nefiscale:
- taxe locale (instituite exclusiv în contraechivalentul serviciilor administrative prestate)
- taxele speciale (stabilite în limitele legii şi cu avizarea prealabilă a ANAF)
- câştiguri din iniţiative şi participaţiuni economice
Toate veniturile proprii ale autorităţilor locale se reţin la constituire.
Sectorul constituie cote rezervatare de buget pentru comunele componente, în cuantum de 20% din impozitul pe proprietate al persoanelor rezidente în comuna respectivă, cotă destinată investiţiilor edilitare decise de comisia comunală, în limitele legii. În cazul comunelor din componenţa oraşelor, cota rezervatară este de 10%, iar în cazul comunelor din componenţa ţinuturilor, de 30%.
Resurse fiscale rezervate regiunilor, metropolelor si judetelor
Prin lege, judeţele, metropolele şi regiunile nu dispun de venituri fiscale proprii. Bugetele acestor instituţii se alimentează din următoarele categorii de venituri:
- taxe locale (instituite exclusiv în contraechivalentul serviciilor administrative prestate)
- gestionarea de proiecte de dezvoltare
- câştiguri din iniţiative şi participaţiuni economice
- cotizaţia sectoarelor (municipiilor şi ţinuturilor componente) – numai în cazul judeţelor şi metropolelor
Sectoarele (municipiile sau ţinuturile) contribuie la veniturile proprii ale judeţelor (metropolelor) din care fac parte cu 10% din totalul veniturilor proprii, cotă stabilită pe baza programului financiar adoptat la începutul anului fiscal şi care nu poate fi afectată de eventualele înlesniri fiscale acordare în cursul anului (principiul predictibilităţii). În cazuri speciale, expres definite de lege (situaţii de calamitate, sectoare/ţinuturi sub tutelă* ş.a.), contribuţia la bugetul judeţean poate fi redusă până la jumătate, sub condiţia obţinerii de către administraţia judeţeană, de la bugetul central sau din terţe surse, a unei cofinanţări de cel puţin 30% a sumei degrevate.
* Pot fi declarate sub tutelă, prin lege, acele sectoare sau ţinuturi care nu-şi pot asigura din resurse proprii veniturile necesare funcţionării: sectoarele sub 5.000 de locuitori.
Bugetele judeţelor, metropolelor şi regiunilor se completează, în termenii legii şi pe baza politicilor guvernamentale de dezvoltare în teritoriu, cu alocaţii de echilibrare de la bugetul central.
Patrimoniul propriu
Toate instituţiile administrativ-teritoriale pot dispune de patrimoniu propriu.
Resursele subsolului, spaţiul aerian şi maritim, apele permanente de suprafaţă şi elementele de amenajare hidrotehnică a acestora, infrastructura de transport energetic şi pe conductă, de cale ferată şi de navigaţie aeriană sau fluviatilă, de telecomunicaţii, de gestionarea frontierelor şi uz militar, precum şi rezervaţiile arheologice şi monumentele şi colecţiile declarate de interes naţional nu pot fi transferate din patrimoniul central al statului în patrimoniul nici unei instituţii administrativ-teritoriale.
Reţeaua de transport rutier public de interes local (străzi intravilane, drumuri comunale şi agricole) este încorporată patrimoniului sectorului de localizare. Reţeaua de transport rutier public de interes naţional (actualele drumuri judeţene şi interjudeţene, precum şi drumurile naţionale secundare) este încorporată patrimoniului regiunii sau metropolei de localizare. Reţeaua de transport rutier public de interes supranaţional (autostrăzi şi drumuri europene/naţionale principale) este încorporată patrimoniului central al statului. Patrimoniul judeţelor nu include elemente ale reţelei de transport rutier.
Parcurile naţionale pot fi încorporate exclusiv în patrimoniul regiunilor (reţelei metropolitane). Rezervaţiile naturale şi monumentele naturii pot fi încorporate în patrimoniul judeţelor sau metropolelor de localizare.
În cazul înstrăinării unor elemente de patrimoniu privat al autorităţii administrativ-teritoriale expres stabilite prin lege (sedii de instituţii publice) pot exercita drept de preemţiune, în această ordine, instituţiile administrative componente şi cele ierarhice.