Analiza distribuţiei populaţiei în cazul actualelor unităţi administrativ-teritoriale de bază arată că majoritatea covârşitoare a acestora se situează într-un interval de sub 5000 de locuitori, ceea ce la face neviabile din punct de vedere al capacităţii de a-şi genera resurse proprii.

88 665 789 610 339 210 109 81 48 31 39 18 12 8 11 9 4 6 6 2 2 5 6 3 5 2 1 4 1 0 4 2 2 4 2 0 1 2 1 2 1 0 1 0 0
1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 15000 16000 17000 18000 19000 20000 21000 22000 23000 24000 25000 26000 27000 28000 29000 30000 31000 32000 33000 34000 35000 36000 37000 38000 39000 40000 41000 42000 43000 44000 45000
0 1 2 3 5 6 9 15 16 7 16 16 18 13 15 18 12 19 21 10 15 13 15 20 11 11 12 10 4 6 5 6 6 3 5 6 4 2 3 2 8 1 2 7 2
1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000 9000 10000 11000 12000 13000 14000 15000 16000 17000 18000 19000 20000 21000 22000 23000 24000 25000 26000 27000 28000 29000 30000 31000 32000 33000 34000 35000 36000 37000 38000 39000 40000 41000 42000 43000 44000 45000
Distribuţia comparativă a populaţiei comunelor şi oraşelor actuale (până la 45.000 de locuitori) faţă de cea a sectoarelor teritoriale noi.
 

În cazul sectoarelor, media populaţiei creşte de la 4.000 de locuitori la aproximativ 20.000 de locuitori, devenind astfel unităţi-administrativ teritoriale viabile, capabile să genereze şi să gestioneze proiecte şi resurse.

 

0 0 0 0 0 14 50 74 90 105 56 49 31 6 6 1 0 0 0 0
50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600 650 700 750 800 850 900 950 1000
Distribuţia suprafeţelor sectoarelor

Marea majoritate a sectoarelor au suprafaţa cuprinsă între 300 şi 650 de km2, cu o medie în jurul valorii de 460 km2. S-a urmărit obţinerea unor unităţi cât mai echilibrate din punct de vedere al suprafeţei, în care reşedinţa de sector să fie astfel aleasă încât să minimizeze distanţele pe care cetăţenii trebuie să le parcurgă din localităţile de domiciliu.